Mândrie și prejudecată – Jane Austen

mandrie si prejudecata

Mândrie și prejudecată recenzie

 

Cunoscut drept una dintre operele temeinice ale beletristicii universale, romanul englez „Mândrie și prejudecată” este apreciat ca fiind o lucrare a literaturii clasice, punte între curentele romantic și realist.

Autoarea, Jane Austen, premiată post-mortem în topul celor mai faimoși scriitori britanici din istorie, descrie impecabil viața burgheziei din Anglia la începutul secolului al XIX-lea, folosind procedee artistice spectauloase: atât conflictele sufletești, cât și cele de natură socială au un caracter intens, descrierile personajelor, extrem de realiste și de detaliate, creează cititorului impresia că a pătruns în poveste, iar sentimentele nuanțate, atât pozitive, cât și negative, oferă lucrării o doză de profunzime, rezultând în portrete captivante și concrete, care impresionează tocmai prin natura lor limitată.

Acțiunea romanului este plasată la începutul secolului al XIX-lea, într-o lume în care singura cale prin care o femeie putea înflori nu numai din punct de vedere financiar, ci și social, era căsnicia. Facem cunoștiință cu cei din familia Bennett: părinții și cele cinci fiice ale acestora. În vremea aceea, faptul că o familie nu avea niciun fiu care să reprezinte principalul moștenitor al avuției era o defavoare ce își lăsa ampreunta asupra comportamentului membrilor în societate: spre exemplu, mama fetelor, doamna Bennett, are un singur obiectiv: acela de a-și vedea fetele măritate, scop pe care, ulterior, îl transformă în obsesie.

Desfășurarea acțiunii debutează în momentul în care familia Bennett primește o vizită din partea domnului Bingley, care făcuse cunoștiință cu cele cinci domnițe în urmă cu puțin timp la un bal, însă, dintre toate, Jane îi furase inima. Amic distins al lui Bingley, domnul Darcy, fusese și el prezent la petrecere: atitudinea sa rezervată este considerată drept un semn al vanității, mai ales de către Elizabeth. Darcy se îndrăgostește ușor-ușor de Elizabeth, însă este de părere că, astfel, își încalcă principiile.

Elizabeth și Darcy sunt cele două personaje cu ajutorul cărora firul narativ evoluează și se focusează asupra aparentei lor compatibilități, precum și asupra neputinței de a trăi o poveste de dragoste. Amândoi au o personalitate într-atât de puternică, încât pot fi comparați cu acel tip de persoane care, dacă ar petrece un răgaz de timp una în compania celeilalte, ar părea că undeva în apropiere, un vulcan se află în punctul de a erupe, însă antitetic, între Elizabeth și domnul Darcy există o scânteie a pasiunii rar întâlnită, creionată și modelată de către autoare. Prin relația dintre cei doi ne este demonstrat faptul că dragostea adevărată este însoțită de o luptă constantă, de obstacole și de dezamăgiri, fiind, prin firea ei, intrigantă.

Multe dintre rândurile cărții funcționează drept sfaturi legate de viață, lucrarea având caracter educativ, deoarece sunt expuse situații ale traiului de zi cu zi, situații care tind a se întâmpla chiar și după două secole de la publicarea lucrării lui Jane Austen.

Mândrie și prejudecată carte scrisă de Jane Austen

 

Pentru a trasa perspective, pentru a îndemna la lectura acestei cărți, precum și pentru a aduce o notă inovativă acestui articol, vor fi incluse și prezentate ulterior cinci dintre cele mai apreciate citate ale cărții, extrase fie din dialoguri, fie din monologuri,

  • „― Nu voi uita niciodată mustrarea dumneavoastră atît de oportună: „Dacă v-aţi fi purtat ca un gentilom…”. Acestea au fost cuvintele dumneavoastră. Nu puteţi şti, cu greu dacă vă puteţi închipui, cît m-au torturat; deşi, trebuie s-o mărturisesc, a trecut un timp pînă ce am devenit destul de rezonabil pentru a recunoaşte cît de întemeiate erau. (Elizabeth)

― Eram, desigur, foarte departe de a mă aştepta ca vorbele mele să facă o impresie atît de puternică. Nici un moment nu mi-am închipuit că vor fi resimţite în felul acesta.” (Darcy)

Este adevărat că vorbele sunt arma ce stă la discreția fiecărei ființe umane, însă, la fel de important este cum le folosim. Dozarea temperamentului și a reacțiilor este un pas important atunci când socializăm cu toate tipurile de persoane, iar semnalul de alarmă este creat în așa fel încât noi să îl acționăm. Cuvintele pot răni, chiar și în mod inconștient, sentimentele celor de lângă noi: să ne luăm răgaz o clipă în plus pentru a reflecta asupra a ceea ce urmează să rostim.

  • „Foarte adesea nu ne induce în eroare decît propria noastră vanitate şi nimic altceva.” (Jane)

Indiferent de cât de multe ar ști un individ, modestia ar trebui să rămână la același nivel, căci, așa cum se spune, „mereu există loc de mai bine!”. Atitudinea ce dă dovadă de o prea mare mândrie nu este apreciată în rândul omenirii, iar Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să își controleze mândria înainte ca aceasta să îi arunce în abis.

  • „Mi-aţi dat o lecţie, la început într-adevăr dură, dar cît de folositoare!” (Darcy)

Experiențele pe care le acumulăm de-a lungul călătoriei noastre pe pământ pot fi uneori neplăcute, însă ce ar fi viața fără loviturile care ne fac să ne ridicăm și să ne dăm seama pentru ce luptăm, de fapt? Tot răul spre bine!

  • „M-am îndrăgostit atît de treptat, încît aproape că nu ştiu cînd a început!” (Elizabeth)
  • „La drept vorbind, nu ştiaţi nimic bun despre mine, dar nimeni nu se gîndeşte la asta cînd se îndrăgosteşte.” (Elizabeth)

Prin crearea unei descrieri murale a societății englezești de la începutul secolului al XIX-lea, Jane Austen atinge apogeul carierei de scriitor prin capodopera „Mândrie și prejudecată”, ce se remarcă prin melange-ul dintre romantism și realism și reunește obiceiuri vechi ale familiilor, sentimente contradictorii, izbucniri și reacții, întrupând, astfel, unul dintre pilonii literaturii universale.